Moartea lui a adus cu sine multa muuuulta ipocrizie. Dintr-odata toata lumea l-a avut ca sursa de inspiratie, toata lumea l-a avut ca idol, toata lumea a crescut cu muzica lui. Totusi, daca ii intrebai de o melodie sau un album, mai departe de Thriller nu mergea nimeni.
Recunosc, nici eu n-am ascultat prea mult MJ la viata mea. Beat it, Thriller si Black or white au fost cam singurele melodii pe care le-am ascultat de la cap la coada din proprie initiativa. Abia acum am inceput sa-l descopar. Habar nu aveam de tot ceea ce a facut el pentru muzica. Multi dintre cei care a doua zi dupa moartea lui au aparut la TV sa spuna ca el a revolutionat industria muzicala n-au avut habar ce a facut el in mod concret. Eu macar nu am sarit "ca paduchele in frunte" - nu iubiti expresiile din folclorul romanesc? - si nu am incercat sa conving pe nimeni sa planga dupa el. Am varsat maxim 3 lacrimi doar dupa ce am urmarit un documentar despre cariera sa si am realizat ca el chiar nu mai era si nici nu mai este nimeni ca el in viata.
Acestea au fost doar impresiile mele.
De fapt, ceea ce vroiam eu sa spun -asa in mod public - este ca un geniu este recunoscut exclusiv dupa moartea sa. Oare cand ne vom invata minte ?!?!?!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu