Leapsa - Ce as face daca maine as muri?

Am primit leapsa de la CarmenPunkGirl. Ce sa zic...greu.

1. Vreau sa fie vara. Dar sa ploua.
2. Vreau sa fi fost vara aceea la mare.
3. Vreau sa fiu langa parintii mei, bunicii mei, Dydy, Coco si Yoyo. Sa le cer iertare.
4. Vreau sa termin macar o carte [de scris, nu de citit:))].
5. Vreau sa ascult Zmeul.
6. Vreau sa beau o bere.
7. Vreau sa-l strang in brate pe ursuletul meu de plus Mr. Virgin.
8. Vreau sa mor fara durere.

Cam atat. Dau leapsa laaaaaa...nu stiu. I'll be back with an answer after the commercial. :))

Dau leapsa lui giuly deocamdata.

The gift that keeps on giving...

Craciunul e mereu la fel. Plin de dragoste, bucurie, generozitate si exagerari.
Dar ceva a fost special anul asta.Am simtit ca Mos Craciun trebuie sa fi fost noaptea trecuta cel mai fericit om de pe Pamant.
Am avut ocazia sa impart cadouri fara sa primesc nimic in schimb. Si nu a fost rau de loc. Am fost rasplatita cu zambete, rasete si multumiri. Si..call me old-fashion, but....cadourile din anii trecuti nu m-au facut sa ma simt nici pe departe la fel de fericita cum m-am simtit acum!

Eroi si fantome

Sa vorbim despre idolii nostri.
Pentru mine, ei se impart in doua categorii.
Eroi: Acele persoane care sunt mereu prezente in viata ta, mereu iti ofera exemple, nu dispar atunci cand ai nevoie cel mai mult de ele. Sunt cei care iti ofera solutii concrete in adevaratele primejdii ale vietii - dragoste, tradare, invidie, deznadejde. Sunt cei care gresesc ca tu sa poti invata din greselile lor. Sunt cei pe care, pana la urma, ii respingi din dorinta de dezinvoltura.
Fantomele: Acele personaje efemere. "Personaje", pentru ca sunt incomplete. Apar si dispar la cheremul reflectoarelor. Iti ofera solutii de care esti incapabil. Iti arata trofeul, dar nu-ti arata si cum sa-l castigi. Te mint. Iti ascund adevarata lor fata imperfecta in spatele mastii de machiaj, moda, extravaganta si indiferenta. Te lasi dus de valurile pestilentialei dorinte de afirmare, dar ajungi sa te ineci in incertitudine si dezamagire. Te intrebi pentru tot restul vietii tale ce ai gresit de nu ai ajuns si tu la ravnitul "covor rosu".

Ma bucur pentru mine. Am reusit sa ma opresc cat inca mai este cale de intoarcere.
Nu exista perfectiune. Asa ca nu va ancorati niciodata in idolii perfecti.

[concept inspirat de melodia "Pink Floyd - Wish you were here"]

Traim in trecut.

Pentru ca reminiscentele sunt fundamentul existentei noastre.
Sunt peste tot inauntrul si imprejurul tau.
Lumea e cladita din reminiscente.
Oamenii sunt claditi din reminiscente.
Bucuria si tristetea sunt reminiscente.
Totul e un rezultat al trecutului si o reminiscenta a viitorului.
Sa le pierzi inseamna sa-ti pierzi constinta intreaga.
Te invata diferenta dintre bine si rau.
Sunt cea mai mare avere a ta si singura ce nu-ti poate fi luata.
Trateaza-le cu dispret si singure se vor departa de tine.
Respecta-le si mai staruitor te vor calauzi.
Se ascund in obiecte, in oameni, in timp si in aer, formand acel loc nepretuit numit acasa.
Reminiscente suntem si noi in navalnica drenare a timpului.

The lovers are losing

..Ne atentioneaza trupa Keane pe ultimul album. Simpla citire a titlului, involuntar sau nu, trezeste suspiciuni in inima unui ascultator impatimit. Oare chiar s-a ajuns atat de departe? Indragostitii erau forta suprema si incontestabila exceptie de la relativitatea universului. Sa fi crescut amarul prejudecatilor si a temerilor secolului 21 atat de mult incat sa fi inecat iubirea in valurile lui amagitoare?
Intreaba fata care danseaza pe boxe in club. Ce vede ea in ochii baiatului care o contempleaza de jos, ca pe locul I al pedestalului de la capul cursei sale hazardate a orgoliului? Cu singuranta nu caldura sufletului neintinat si tanar al acelui baiat ce odata ii daruia flori fetei pe banca din parc si singurul martor al juramantului lor tacut, dar vesnic si de neincalcat era soarele care sa poata pastra amintirea lor pentru totdeauna.
Banca din parc…, malul lacului si poarta casei ei inainte ca parintii s-o cheme acasa – altarele sacre ale dragostei autentice. „Naivitatea si inocenta, paradoxal, ne imping inainte.” Ne imping spre un nivel superior al moralitatii, iar disparitia lor nu face decat sa ne arunce in prapastia dintre om si si orice alta fiinta lipsita de constiinta.
„Te iubesc” au devenit doar cuvinte. Erau mult mai mult. Erau un rezumat al viitorului si al fiintei tale. Iubind, deveneai compact si dedicat in intregime fiintei indragite. Acum, chiar de ai vrea, n-ai putea sa-i oferi totul, caci deja nu-ti mai apartii nici tie insuti. Te vinzi in fiecare zi pe banii reci care nu te vor alina cand te trezesti in toiul noptii din somn sa plangi cate o lacrima pentru fiecare parte buna din tine care a murit. Hainele scumpe si moderne pentru care te zbati sunt doar doliul valorii tale interioare. Imaginea pe care ti-o cladesti pe criterii ca tupeul si dispetul fata de cei din jur e fragila ca un castel de carti. O singura miscare gresita e de ajuns ca sa cazi atat de adanc incat sa nu te mai ridici niciodata.
Singura nestatornica si nesfarsita e dragostea; a familiei, a prietenilor, al partenerului de viata. Dragostea iarta. Dragostea vede dincolo de aparente. In fata dragostei poti fi ceea ce esti cu adevarat. Si nu e asta adevarata libertate?
Lasati iubirea profunda sa va inunde spiritul si abia atunci veti putea gusta fericirea si libertatea dupa care atat de mult tanjiti in fiecare strop de speranta! Nu lasati indragostitii sa piarda…Luptati pana la sfarsit…

Peace Love & Flower Power

Cate ceva despre Andy.
Sunt o hipioata a secolului 21, o pacifista, ecologista si optimista usor ingamfata, dar altruista de 15 ani. Ma trezesc, nu ca sa-mi traiesc la maxim prezentul, ci sa coroborez un viitor mai bun. Cred in puterea cuvantului superior cifrei si formulelor. De ce? Nimic din ceea ce cu adevarat conteaza nu e precis si nici nu se supune regulii generale. Nu ma ating comentariile la persoana mea si cu atat mai putin esecurile educationale. Ma atinge sa vad ca societatea prospera si concomitent scade valoarea morala a omului. Ma aduce la disperare gandul ca sunt neputincioasa in fata acestui fenomen. Ma deprima ca sunt printre putinii carora le pasa.

P.S.! Raspund la comentariile rautacioase.